• RSS
  • Facebook
  • Twitter
Comments


Spre deosebire de alte hobby-uri și pasiuni, stilul este ceva foarte aparte, dintr-un anumit punct de vedere: este, de foarte multe ori, un subiect extrem de controversat.
Dacă cei pasionați de gătit sau cei preocupați de pregătirea lor pentru dezastre naturale se pun, de cele mai multe ori, de acord cu privire asupra a ceea ce e bine și ceea ce e rău, barbații preocupați de stil intră mereu în polemici cu privire la hobby-ul sau pasiunea lor.
Și pe bună dreptate. Există câteva mituri care cauzează aceste diferențe de opinie, mai ales atunci când vine vorba de cât de ”puternică” este o ținută.



Mitul #1: Barbații nu trebuie să devină femei

Cei care sunt de părere că bărbații nu trebuie să se îmbrace extravagant, sunt de obicei aceleași persoane care nu ies cu absolut nimic în evidență. Lucru trist, deoarece aceștia își dau, cu această ocazie, permisiunea de a nu face nimic cu stilul lor.
Mitul cum că doar femeile trebuie să se îmbrace bine a fost cât se poate de adevărat pănă… acum câteva zeci de ani… plus minus :)
Acum lucrurile s-au schimbat. Pe măsură ce mâncarea și adăpostul (care stau la baza piramidei lui Maslow) au devenit din ce în ce mai puțin problematice, bărbatul a început să își găsească alte preocupări care să-i aducă mai mult respect de sine. Astfel, imaginea sa personală a început să capete o importanță din ce în ce mai mare.


Mitul #2: În stil, cu cât mai mult, cu-atât mai bine

Acest al 2-lea mit este oarecum opusul primului. Dacă primul ne îndeamnă să nu facem nimic, al doilea ne îndeamnă să facem cât mai mult posibil. Să fim cât mai atenți la detalii, să purtăm cât mai multe culori,imprimeuri, accesorii, pe care să le asortăm cât mai bine.
Adepții acestui mit au și ei limitele lor, evident, însă aceste limite sunt, de multe ori, neînțelese de ceilalți.


Bătălia miturilor

Și aici apar divergențele între adepții mitului 1 și cei ai mitului 2. Cei din prima categorie nu înțeleg ce sens are să porți mai mult de 2 culori într-o ținută. Sau de ce să porți o cravată care, oricum nu îți folosește la nimic. Sau de ce să folosești X creme de față. Sau…
Așa ajung ei să poarte ținute care lor li se pare că arată bine dar care, în realitate, nu ies cu absolut nimic în evidență. Motivul pentru care lor li se pare că sunt cu stil este că aduc argumente mai mult sau mai puțin valide în acest sens.
Exemplul 1: Mi-am asortat bluza neagră la pantofii negri, am adăugat o curea neagră și o pereche de jeanși. Negrul e clasic. Nu e suficient?
Deși nu e în esență nimic în neregulă cu ținuta de mai sus, aceasta va trece garatat neobservată pe stradă. E același rezultat ca atunci când nu ar face absolut nimic din punct de vedere al stilului.
Exemplul al 2-lea: Mi-am asortat cămașa albă cu imprimeu paisley verde cu o bluză verde deschis cu dungi. Am adăugat o pereche de pantofi albastru deschis, una de pantaloni galbeni cu dungi subțiri gri, o curea maro și o eșarfă cu pătrățele gri.
Această a 2-a persoană a ajuns deja într-un punct în care hainele nu mai sunt destul de ”tari” pentru el. Asortându-se și citind zi de zi, ajunge să creadă că ținutele cu stil sunt de fapt ”norma”, împingând limitele din ce în ce mai mult la stilul său.
Împinsul limitelor are atât avantaje cât și dezavantaje. În primul rând, acea persoană evită să arate vreodată aiurea. Nu o vei vedea niciodată cu haine prea mici sau prea mari pentru ea. Nu o s-o vezi niciodată cu haine rupte sau pătate pe ea. Atenția la detaliu este maximă.
Pe de altă parte, ceea ce acea persoană nu vede este că, încet-încet, nu mai e vorba despre ea sau despre corpul său, ci despre hainele în sine. Hainele capătă o forță aparte. Fiecare ținută e o modalitate de exprimare artistică, în care ea este un personaj (nu neapărat principal) din acea scenetă.


Metaforă

Pentru că îmi plac foarte mult metaforele, să comparăm ținutele celor două persoane din acest articol cu niște mașini.
Persoana neinteresată de stil conduce un Volkswagen Polo prafuit.
Când dă de stil trece la Skoda Octavia.
Când evoluează, trece la o limuzină de lux, gen Audi A6 sau Mercedes clasa E.
Când evoluează și mai mult, poate trece la un 4X4 gen ML.
Iar dacă vrea să ducă lucrurile la ultimul nivel, își alege un Lamborghini Gallardo, pentru putere și impresie maximă.
Diferența între stil și mașini, prin prisma aceste metafore, este că aproape oricine își permite să se îmbrace extrem extrem de bine și să iasă foarte mult în evidneță. Dacă vrei un Gallardo, în schimb, trebuie să scoți foarte mulți bani din buzunar.


La final

Ție ce mașină ți-ar place să conduci? Spune-mi ce mașină îți dorești ca să-ți spun cum e mai bine să te îmbraci.

Categories:

Leave a Reply