S!LENZ!O

dimineata intru sa verific - cati am pescuit? :))

Potrivit definitiei, un meci in deplasare este un joc pe care o echipa de fotbal il disputa in calitate de oaspete in compania unei alte echipe, pe terenul acesteia. Pentru “derbedeii” din peluza, insa, un meci in deplasare are o semnificatie mult mai complexa si emotionala, totodata.
In zi de deplasare, gandul iti sta numai la meci, te transpui in pielea jucatorilor, uneori trairile si sentimele tale fiind mai intense decat ale acestora, timpul parca sta pe loc, inima iti bate mai tare, sangele iti pompeaza in vene si emotiile cresc mai mult odata cu sutele de kilometrii parcursi, cantecele de pe autocar parca nu se mai termina, iar faptul ca maine trebuie sa fii in zori de zi la munca, ca sa nu te dea afara sefu’ ala mare, nici nu mai conteaza.
In zi de deplasare, nu ai nici cel mai mic regret ca ti-ai pus la bataie si ultimii bani lasati deoparte, ca ti-ai impartit sandwich-ul sau ca ti-ai baut berea alaturi de “camarazii de peluza”, si la fel, nu te mai gandesti ca iubita te asteapta in pat sau ca familia asteapta cu sufletul la gura sa ajungi acasa, ca “cine stie ce a mai patit ‘golanul’ nostru la meci cu baietii”.
In zi de deplasare, odata ajuns pe stadionul echipei gazda, arzi de nerabdare sa inceapa meciul si te simti liber in “cel mai frumos loc de pamant”, nimeni si nimic neputand sa iti ia aceasta bucurie.
In zi de deplasare, ai un sentiment imens de satisfactie, cand un intreg stadion te huiduie si raspunde prin fluieraturi de fiecare data cand te faci auzit, incercand sa te acopere si totodata sa isi manifeste frustrurarea pentru faptul ca i-ai dominat vocal, “la ei acasa”.
In zi de deplasare, jocul nefavorabil sau perfect al echipei, precum si rezultatul final inregistrat pe tabela, fie el dezastruos sau excelent, dupa caz, pentru tine cantareste la fel de mult in balanta, cand stii ca ramai cu amintirile unei noi deplasari, prefatata de o atmosfera de sarbatoare, si bifezi inca un meci in “calendarul” tau ultra`.

Insa, unii se pare ca nu vor intelege niciodata. In week-end e zi de deplasare. Ne vedem pe stadion?

Matei, Acelasi “derbedeu”

Sursa: PCH Dinamo

Gandurile pleaca de la imagini. Iar hainele sunt si raman o arta vizuala. Nu am cum sa nu ma joc despre si cu imaginatia atunci cand zaresc combinatii fericite. Daca iarna tot nu-i ca vara, conform unor clasici in viata, atunci ne putem declara norocosi, noi cei pasionati de vestimentatie, ca afara a inceput sa se raceasca simtitor. E vreme de “vantoace”, “fulgarine”, “balonzaid-uri”, “gecute” si alti termeni de ge,n veniti dintr-un folclor local absolut minunat in ale terminologiei de gen.

Este insa un element pe care l-am preluat asa cum a venit din insula – “cardigan”. Iata ce ne spune un dictionar etimologic online despre acest reper vestimentar masculin: “1868, from James Thomas Brudenell (1797-1868), 7th Earl of Cardigan, English general distinguished in the Crimean War, who set the style, in one account supposedly wearing such a jacket while leading the Charge of the Light Brigade at Balaclava (1854). The place name is an anglicization of Welsh Ceredigion, lit. “Ceredig’s land.” Ceredig lived 5c.”. Pedigree-ul nu e deloc rau pentru un simplu pulovar cu nasturi.

Nu este atat de formal precum o vesta a unui costum (purtata impreuna cu acesta sau doar separat, alaturi de pantaloni) si nici nu e un pulover in toata splendoarea lui, ce defineste din plin intrarea in zona casual. Cardigan-ul se scalda elegant si distins intre cele doua lumi, fara sa-i pese de asemanari sau deosebiri. Cand spun distinct fac referire directa la faptul ca atrage atentia. Ajungem, iata, in zona pe care noi, toti barbatii o urmarim – sa iesim, cumva, in fata. Tocmai nasturii frontali, cei atat de blamati – “….hai, ma, ce faci?! Te imbraci cu vesta cu nasturi a bunicului?” – il face atat de interesant. Ideea este sa privesti partea plina a paharului.

Plusez pe aceeasi linie a beneficiilor oferite de acest element si spun ca-ti va tine de cald exact atat cat trebuie. Iar diminetile friguroase vor fi infrante intotdeauna cu aceasta piesa vestimentara. Functioneaza ca o armura, purtat elegant pe sub un sacou din lana, reiat sau tweed. Nu am enumerat degeaba aceste materiale – proportiile, in cazul straturilor de haine pe care le porti, trebuie pastrate ca atare – cu cat stratul exterior (sacoul sau pardesiul) este mai gros, cu atat straturile inferioare (pulovere) vor urma aceeasi linie – vor fi mai pline si mai “lanoase”.

Insemnatate vizuala poti da acestui reper vestimentar printr-un mic artifciu – deschiderea, cel putin a nasturelui de jos.Cardiganul va lua instantaneu o forma fluida, arcuita pe talie si solduri, in opozitie cu varianta in care inchizi toti nasturii si chiar cu un “V” prelungit in fata, totul devine tubular, rigid. Fapt pe care nu il doresti. As indrazni chiar si cu deschiderea nasturelui de sus. Aceeasi regula as pastra-o pentru toate acele repere vestimentare aproape de trup, cu de la 5 nasturi in sus (de exemplu, vestele cu nasturi) in zona frontala. De ce as opta pentru acest lucru? Asa, pentru un pic de extravaganta in tinuta. Si mai ales, pentru ca merit sa-mi etalez cravata, caci astazi tocmai ce-am reusit sa-mi fac un nod mare, de toata frumusetea.

 via