Особенность Кирибати
Acum o oră
sursa
Pe Deepdale, stadionul lui Preston, întâlnim tribuna Bill Shankly Kop. Pe Parc des Princes al lui PSG avem Kop of Boulogne. Pe De Vijverberg al olandezilor de la De Graafschap ultraşii urlă din Spinnekop. Pe stadioanele lui Leeds, Leicester, Notts County şi al multor altora din Anglia avem pur şi simplu The Spion Kop.
Cum se face că standul rezervat ultraşilor de peste tot poartă unul şi acelaşi nume?!?
Pentru dezlegarea misterului trebuie să ne întoarcem un pic mai mult în timp şi să lăsăm deoparte orice fel de legătură cu fotbalul sau cu sportul în general.
Spioenkop este un deal cu pretenţii de munte din KwaZulu-Natal, Africa de Sud. Destinaţia, de o frumuseţe prea puţin comercială, ar fi rămas pentru totdeauna necunoscută publicului larg fără Bătălia de la Spion Kop, celebra înfruntare sângeroasă (23-24 ianuarie 1900) din timpul războiului burilor.
Cei 20.000 de soldaţi ai generalului englez Sir Redvers Buller n-au reuşit să treacă de linia defensivă a localnicilor aflaţi sub comanda lui Louis Botha, dispersaţi de-a lungul râului Tugela. Ba chiar s-au prins în capcana de pe The Kop, au descoperit dimineaţa că au cucerit doar un vârf minor şi se aflau pe trei sferturi înconjuraţi de inamici. A fost o victorie vremelnică pentru sud-africanii sleiţi de puteri dar una care a rămas în cultura populară tocmai pentru pantele abrupte ale muntelui care i-au împiedicat pe englezi să-l cucerească rapid.
Spion Kop a devenit aşadar sinonim cu pantele abrupte iar de aici şi până la stadioanele cu tribune la peste 20 de grade înclinare a mai fost doar un pas. Tradiţia numelui a avut o tranziţie rapidă în lumea sportului mai ales că anii de început ai secolului trecut au însemnat primul mare boom al ridicării de stadioane noi în Anglia.
Spion Kop, sau simplu, The Kop, este o peluză abruptă, ieftină, adresată fanilor hard-core, la origini suficient de săraci încât să nu-şi permită să plătească prea mult pentru un bilet.
Mai precis, pe la 1906, atunci când Birmingham şi-a construit arena cu nume de sfânt, fanii din peluză plăteau cam 6 pence ca să intre la meci (în banii de azi aproximativ 2 lire sterline) în locul a 1-2 shilingi (aproximativ 6-12 lire) cât plăteau ceilalţi. Dacă tot vorbim despre The Kop de pe St Andrew’s, să spunem că tribuna ultraşilor din Birmingham are la rândul său o poveste în care realitatea se împleteşte cu mitul.
Se spune că stadionul a fost ridicat pe fosta tabără a unor ţigani care au blestemat echipa pentru următorii o sută de ani. În realitate, ţiganii aveau corturile alături, iar stadionul a fost construit pe locul unei vechi fabrici de cărămizi (în care poate că lucrau şi unii dintre ţigani).
Economia era la ordinea zilei, iar directorul clubului, Thomas Turley, a acţionat şi ca diriginte de şantier. Astfel au fost economisite peste 2.000 de lire. Mai mult, la ridicarea terasei abrupte au contribuit şi fanii dar nu în felul în care ar face-o astăzi. În primul rând au cotizat cu bani, aproximativ 800 de lire (72.900 în banii de azi) iar în schimbul sponsorizării au primit dreptul să-şi aducă gunoiul şi să-l depoziteze acolo unde se ridica The Spion Kop. Contribuţia generoasă a suporterilor a făcut astfel ca partea respectivă a stadionului să poată fi modelată într-o gradenă de nu mai puţin de 110 rânduri. Doar această peluză putea găzdui aproximativ 50.000 de spectatori!
Războiul s-a întors în forţă pe The Spion Kop din Birmingham. Arena fusese folosită ca poligon de tragere pe timpul Primului Război Mondial şi apoi fusese închisă publicului în cel de-al Doilea Război Mondial. Se afla prea aproape de o fabrică de muniţie. A fost redeschisă la presiunea publicului şi a evitat la mustaţă dezastrul. Undeva în 1941 meciul se terminase demult când celebrele avioane de vânătoare ale Luftwaffe au lansat 20 de proiectile asupra stadionului.
Peluza a fost devastată. Trei luni mai târziu a ars şi cealaltă parte a stadionului, iar focul a mistuit arhivele clubului. Rămâne celebră în poveştile localnicilor întâmplarea cu unul dintre pompierii dezorientaţi care a aruncat o găleată de motorină în flăcări pentru că a crezut că era plină cu apă.
Fotbalul a renăscut ca iarba verde şi grasă după cel mai aprig incendiu. St Andrew’s a fost reconstruit şi modernizat (ultima dată în 1999) iar cei din actuala Spion Kop, chiar dacă mult mai mică decât predecesoarea sa şi dotată regulamentar cu scaune, încă mai povestesc despre urgia de demult şi, poate, dacă au habar, despre înfruntarea dintre generalii Buller şi Botha, undeva, pe un alt Spion Kop, la mii şi mii de leghe depărtare.
Categories:
world ultras
În filmuleţul de mai jos avem şase minute de evoluţie. Pornim de la FIFA 1993 şi ajungem în prezent cu câte un scurt popas prin fiecare ediţie lansată a jocului.
Probabil că peste vreo 20-30 de ani totul se va muta în online. Imaginaţia va fi noua realitate, mult mai interesantă şi mai plină de posibilităţi de dezvoltare decât cea concretă. Mai ales că, în lumea biţilor putere, putem alege să fim orice ne dorim!
Categories:
diverse
“When art critics get together they talk about Form and Structure and Meaning. When artists get together they talk about where you can buy cheap turpentine.”
Categories:
citate
Los-Angeles, USA. Banksy
Norvegia. Ernest Zacharevich
Michigan, USA. David Zinn
Turcia. 
Ucraina.
Turcu, Finlanda. Jonna Pohjalainen
Berlin, Germania. Urben
Pao
Dresden, Germania
Londra, UK. Martin Ron
Lodz, Polonia. INTI
Irlanda. SmugOne
Vilnus, Lituania. Ernest Zacharevich
Kobenhavn, Danemarca. Mr.Thoms
Brisben, Australia. Fintan McGee
Koln, Germania. Hendrick Beikirch
Atena, Grecia. STMTS
Frankfurt, Germania. Alexandre Orion
Lodz, Polonia. ROA
Rennes, France. Seth
Los-Angeles, USA. Eduardo Kobra
Ukraina. «Добрые Люди» (Донецк)
Preferata mea. Germania. 
Fii cuminte. Lumea te priveste :)
Categories:
inedit
Info: While collaborating with the geniuses at Bot & Dolly in beautiful San Francisco, Munkowitz was tasked to Design Direct a truly unique piece called BOX.. The piece was originally supposed to function as a Technology Demo, but Munkowitz and the team quickly realized it's visual potential and transformed it into a Design and Performance Piece… The resulting short film is a one-of-a-kind visual and technological achievement due to the very special combination of talent and gear behind the doors of the B&D facility...
Categories:
citate,
PR si Advertising
The border between our physical world and the digital information surrounding us has been getting thinner and thinner. Designer and engineer Jinha Lee wants to dissolve it altogether. As he demonstrates in this short, gasp-inducing talk, his ideas include a pen that penetrates into a screen to draw 3D models and SpaceTop, a computer desktop prototype that lets you reach through the screen to manipulate digital objects.
Jinha Lee works at the boundary of the physical and digital world. The TED Fellow, designer and engineer is exploring ways to weave digital information into physical space.
Categories:
inedit
Preluat de aici.
S-a vorbit mult despre creativitate, despre oamenii creativi si felul in care acestia o pot dezvolta si pune in slujba celor de langa ei…
Eu unul, am sa vorbesc despre creativitate dintr-un anumit unghi si anume despre cum este lasat omul de creatie sa-si realizeze munca la biroul sau, in oricare mediu in care realizeaza ceva.
Mai inainte de toate, despre omul de creatie
Fie ca vorbim de grafician, copywriter, programator sau altceva, este pus in fata mai multor proiecte pe care trebuie sa le gandeasca in functie de ce solicita un anumit client, intr-un termen stabilit.
Toti acesti pasi ii poate parcurge impreuna cu o echipa sau in afara ei, daca lucreaza pe cont propriu. Dar chiar si in acest caz omul de creatie tot lucreaza impreuna cu cineva, caci pana la urma depinde de relatii.
Dincolo de ce realizeaza un om de creatie sau cu cine lucreaza, interesul meu este sa scot in evidenta mediul de lucru care poate influenta pozitiv sau mai putin procesul de creatie si actul creat.
Mediul de lucru. Cum trebuie sa fie lasat omul de creatie sa creeze?
Un om de creatie, din punctul meu de vedere lucreaza cel mai bine atunci cand este lasat sa contureze ideea in cuvinte, elementele grafice intr-un concept si asa mai departe. Daca vine totul pe masa, cu idei bine definite, care acopera mai tot ce trebuie facut in acel proiect, pentru cel care creeaza acest lucru nu va fi creatie, ci un plan care trebuie asezat pe foaie. Acesta trebuie sa devina un produs dupa chipul si asemanarea altuia, fara o minima amprenta lasata si de creator.
Cel ce impune un produs gata gandit unui om de creatie, fara sa-l lase sa-si puna amprenta asupra proiectului, savarseste un act de “ucidere” si nu face altceva decat sa cenzureze creatorul in gandire, in imaginatie si in actiune.
Mediul de lucru. Cum trebuie sa fie superiorul fata de omul de creatie?
Oricare ar fi superiorul omului de creatie, dar si clientul cu care lucreaza, acesta mai inainte de toate ar trebui sa cunoasca temperamentul, nevoile si felul in care cel ce creeaza se raporteaza la ierarhie.
Sunt oameni de creatie care accepta tergiversarile si schimbarile de situatii din partea clientilor sau a superiorilor, dar sunt si oameni care vor sa inteleaga inca de la inceput ce sa faca, pentru a fi lasati sa creeze. Daca la acestia din urma nu se vine cu tema facuta foarte bine, este posibil ca intre creator si cel ce doreste actul final al creatiei sa apara neintelegeri si de aici tot felul de conflicte care au rolul de a intarzia lucrarea.
Mediul de lucru. Cum trebuie sa fie biroul la care lucreaza un om de creatie?
Personal, o companie care se ocupa cu acte de creatie, oricare ar fi destinatia lor, ar trebui in functie de posibilitati sa copieze modelul companiilor mari care au inteles ca pentru cel ce creeaza trebuie sa adapteze un mediu de lucru tinand cont de personalitatea si placerile nevinovate ale creatorului.
Google este un model in acest caz. Echipa manageriala a permis programatorilor si nu numai (deci, celor ce creeaza) sa isi amenajeze spatiille de lucru dupa chipul si asemanarea lor. Astfel, unii au facut din spatiul de lucru o plaja in miniatura, altii au transformat biroul in dormitorul de acasa, altii au facut tot felul de artificii numai sa se simta in mediul lor, pentru a fi cat mai liberi, cat mai creativi.
Rezultatul? Google are o echipa care creeaza foarte mult cantitativ si calitativ, mereu in extindere, nu numai intr-un loc, ci in mai toate colturile lumii.
Nu zic ca asa ar trebuie sa fie in toate companiile, insa in functie de spatiul existent si de alte posibilitati, managerii ar trebui sa puna pret pe omul care creeaza, caci, un mediu sigur, cu un ambient placut, este un mediu ce ofera rezultate optime, cu caracter de inmultire a actelor creatoare (calitativ si cantitativ) atat pentru companie, cat si pentru creator.
Mediul de lucru. Pauza omului de creatie
Ok, am vorbit despre sefi, clienti, creator, mediu si acte creatorare, toate acestea avand un numitor comun – munca! Insa dupa munca e nevoie de pauza!
Asa ca, daca la un moment dat vedeti ca un om de creatie nu mai da rezultatele asteptate, nu trebuie la prima impresie aruncata piatra in el, ci mai degraba trebuie sa se faca efortul de a-l intelege pentru a vedea de ce nu mai creeaza asa cum obisnuia. Daca eforul facut pentru a gasi raspunsurile la problemele aparute in procesul de creatie se concretizeaza si in solutii, nu ezitati sa le aplicati.
Oferiti o zi libera celui ce creeaza! Aratati ca va pasa de el, oferind creatorului un moment de pauza dintr-o activitate care ii face placere! Daca stiti ca ii place muzica, nu ezitati sa ii dati un bilet la un concert. Daca ii plac filmele, un bilet la cinematograf din partea conducerii va face minuni. Cautati sa resuscitati interesul pentru creatie si veti trezi energia creatoare in omul care pana ieri lucra cu pasiune.
In orice act de creatie, omul nu trebuie sa se simta singur, supus, cenzurat sau marginalizat intr-un fel, altfel va crede ca nu e important si usor se va stinge si odata cu stingerea lui, riscati sa pierdeti un om capabil de lucruri marete.
In loc de concluzii
“Nu exista creatie decat daca toti colaboreaza si cauta… Nu este vorba de supunerea unuia fata de ceilalti, ci de supunerea fiecaruia in fata operei.” Antoine de Saint – Exupery
Categories:
work