John Nelson este un designer specializat în transpunerea tiparelor climatice şi a informaţiilor culturale în diferite hărţi. Într-o zi, Nelson a realizat că Visible Earth, unul din proiectele NASA, publică în fiecare lună imagini ce înfăţişează planeta noastră. Privindu-le, John s-a gândit să unească toate imaginile realizate de-a lungul unui an pentru a vedea cum arată anotimpurile văzute din spaţiu.
După ce a finalizat proiectul, John a privit rezultatele muncii sale şi a fost surprins de ceea ce a văzut:
„M-a surprins reacţia mea. După ce am lucrat câteva ore pentru a elimina elementele cartografice ce erau în plus, am avut şansa să văd imaginile cum se mişcă imaginile în faţa mea. Pur şi simplu am stat şi le-am privit în continuu. Un obiect cu care eram familiarizat ca fiind ceva static era acum viu, vedeam cum pulsează, şi nu mă aşteptam să mă simt atât de prins. Îmi este dificil să explic cum să simţeam fără să sun ridicol sau sentimental", a relatat Nelson.
„Desigur, aveam câteva aşteptări referitor la urma să văd ca rezultat al animării acestor cadre surprinse din spaţiu. Dar nu mă aşteptam să fiu aşa de fascinat de ele. Nu mă puteam opri din privit", a mai explicat Nelson.
Imaginile sunt, într-adevăr, spectaculoase. Ele surprind venirea zăpezii şi topirea gheţii odată cu trecerea iernii, surprinzând un „puls alb" al planetei.
În istoria planetei noastre au fost şi momente în care acest alb nu dispărea. Acum aproximativ 600 de milioane de ani, planeta noastră s-a răcit atât de mult încât unii oameni de ştiinţă cred că întreaga ei suprafaţă era acoperită de gheaţă. Oceanele au îngheţat, astfel că albul se întindea de la un pol la celălalt. „Ipoteza pământul-bulgăre-de-zăpadă", aşa cum a fost supranumită, a fost postulată la începutul anilor '90, iar între timp au fost descoperite numeroase dovezi care atestă că Pământul a rămas îngheţat timp de aproape 100.000 de ani, perioadă în care Terra era complet albă şi în care acest „puls" zărit din spaţiu era aproape invizibil.
De asemenea, Pământul a avut şi perioade în care a fost în cealalată extremă, când Terra era atât de caldă încât nu mai exista aproape niciun gheţar şi niciun aisberg.
Astăzi, planeta noastră se găseşte într-un punct de echilibru între cele două extreme, nefiind nici prea cald, nici prea rece. În fiecare an zăpada coboară din locurile înalte în văi, acoperindu-ne în alb, iar câteva luni mai târziu se retrage, oferindu-ne anotimpuri verzi şi îngheţate. În multe locuri, însă, acest „dans alb" este în pericol din cauza schimbărilor climatice, iar pulsaţiile din hărţile întocmite de John riscă să devină tot mai mici. Din acest motiv, animaţiile realizate de Nelson sunt fascinante, pentru că surprind o imagine preţioasă.
