S!LENZ!O

Cum se face că standul rezervat ultraşilor de peste tot poartă unul şi acelaşi nume?!?

Pentru dezlegarea misterului trebuie să ne întoarcem un pic mai mult în timp şi să lăsăm deoparte orice fel de legătură cu fotbalul sau cu sportul în general.

Spioenkop este un deal cu pretenţii de munte din KwaZulu-Natal, Africa de Sud. Destinaţia, de o frumuseţe prea puţin comercială, ar fi rămas pentru totdeauna necunoscută publicului larg fără Bătălia de la Spion Kop, celebra înfruntare sângeroasă (23-24 ianuarie 1900) din timpul războiului burilor.

Cei 20.000 de soldaţi ai generalului englez Sir Redvers Buller n-au reuşit să treacă de linia defensivă a localnicilor aflaţi sub comanda lui Louis Botha, dispersaţi de-a lungul râului Tugela. Ba chiar s-au prins în capcana de pe The Kop, au descoperit dimineaţa că au cucerit doar un vârf minor şi se aflau pe trei sferturi înconjuraţi de inamici. A fost o victorie vremelnică pentru sud-africanii sleiţi de puteri dar una care a rămas în cultura populară tocmai pentru pantele abrupte ale muntelui care i-au împiedicat pe englezi să-l cucerească rapid.

Spion Kop a devenit aşadar sinonim cu pantele abrupte iar de aici şi până la stadioanele cu tribune la peste 20 de grade înclinare a mai fost doar un pas. Tradiţia numelui a avut o tranziţie rapidă în lumea sportului mai ales că anii de început ai secolului trecut au însemnat primul mare boom al ridicării de stadioane noi în Anglia.

Spion Kop, sau simplu, The Kop, este o peluză abruptă, ieftină, adresată fanilor hard-core, la origini suficient de săraci încât să nu-şi permită să plătească prea mult pentru un bilet.

Mai precis, pe la 1906, atunci când Birmingham şi-a construit arena cu nume de sfânt, fanii din peluză plăteau cam 6 pence  ca să intre la meci (în banii de azi aproximativ 2 lire sterline) în locul a 1-2 shilingi (aproximativ 6-12 lire) cât plăteau ceilalţi. Dacă tot vorbim despre The Kop de pe St Andrew’s, să spunem că tribuna ultraşilor din Birmingham are la rândul său o poveste în care realitatea se împleteşte cu mitul.

Se spune că stadionul a fost ridicat pe fosta tabără a unor ţigani care au blestemat echipa pentru următorii o sută de ani. În realitate, ţiganii aveau corturile alături, iar stadionul a fost construit pe locul unei vechi fabrici de cărămizi (în care poate că lucrau şi unii dintre ţigani).

Economia era la ordinea zilei, iar directorul clubului, Thomas Turley, a acţionat şi ca diriginte de şantier. Astfel au fost economisite peste 2.000 de lire. Mai mult, la ridicarea terasei abrupte au contribuit şi fanii dar nu în felul în care ar face-o astăzi. În primul rând au cotizat cu bani, aproximativ 800 de lire (72.900 în banii de azi) iar în schimbul sponsorizării au primit dreptul să-şi aducă gunoiul şi să-l depoziteze acolo unde se ridica The Spion Kop. Contribuţia generoasă a suporterilor a făcut astfel ca partea respectivă a stadionului să poată fi modelată într-o gradenă de nu mai puţin de 110 rânduri. Doar această peluză putea găzdui aproximativ 50.000 de spectatori!

Războiul s-a întors în forţă pe The Spion Kop din Birmingham. Arena fusese folosită ca poligon de tragere pe timpul Primului Război Mondial şi apoi fusese închisă publicului în cel de-al Doilea Război Mondial. Se afla prea aproape de o fabrică de muniţie. A fost redeschisă la presiunea publicului şi a evitat la mustaţă dezastrul. Undeva în 1941 meciul se terminase demult când celebrele avioane de vânătoare ale Luftwaffe au lansat 20 de proiectile asupra stadionului.

Peluza a fost devastată. Trei luni mai târziu a ars şi cealaltă parte a stadionului, iar focul a mistuit arhivele clubului. Rămâne celebră în poveştile localnicilor întâmplarea cu unul dintre pompierii dezorientaţi care a aruncat o găleată de motorină în flăcări pentru că a crezut că era plină cu apă.

Fotbalul a renăscut ca iarba verde şi grasă după cel mai aprig incendiu. St Andrew’s a fost reconstruit şi modernizat (ultima dată în 1999) iar cei din actuala Spion Kop, chiar dacă mult mai mică decât predecesoarea sa şi dotată regulamentar cu scaune, încă mai povestesc despre urgia de demult şi, poate, dacă au habar, despre înfruntarea dintre generalii Buller şi Botha, undeva, pe un alt Spion Kop, la mii şi mii de leghe depărtare.

Potrivit definitiei, un meci in deplasare este un joc pe care o echipa de fotbal il disputa in calitate de oaspete in compania unei alte echipe, pe terenul acesteia. Pentru “derbedeii” din peluza, insa, un meci in deplasare are o semnificatie mult mai complexa si emotionala, totodata.
In zi de deplasare, gandul iti sta numai la meci, te transpui in pielea jucatorilor, uneori trairile si sentimele tale fiind mai intense decat ale acestora, timpul parca sta pe loc, inima iti bate mai tare, sangele iti pompeaza in vene si emotiile cresc mai mult odata cu sutele de kilometrii parcursi, cantecele de pe autocar parca nu se mai termina, iar faptul ca maine trebuie sa fii in zori de zi la munca, ca sa nu te dea afara sefu’ ala mare, nici nu mai conteaza.
In zi de deplasare, nu ai nici cel mai mic regret ca ti-ai pus la bataie si ultimii bani lasati deoparte, ca ti-ai impartit sandwich-ul sau ca ti-ai baut berea alaturi de “camarazii de peluza”, si la fel, nu te mai gandesti ca iubita te asteapta in pat sau ca familia asteapta cu sufletul la gura sa ajungi acasa, ca “cine stie ce a mai patit ‘golanul’ nostru la meci cu baietii”.
In zi de deplasare, odata ajuns pe stadionul echipei gazda, arzi de nerabdare sa inceapa meciul si te simti liber in “cel mai frumos loc de pamant”, nimeni si nimic neputand sa iti ia aceasta bucurie.
In zi de deplasare, ai un sentiment imens de satisfactie, cand un intreg stadion te huiduie si raspunde prin fluieraturi de fiecare data cand te faci auzit, incercand sa te acopere si totodata sa isi manifeste frustrurarea pentru faptul ca i-ai dominat vocal, “la ei acasa”.
In zi de deplasare, jocul nefavorabil sau perfect al echipei, precum si rezultatul final inregistrat pe tabela, fie el dezastruos sau excelent, dupa caz, pentru tine cantareste la fel de mult in balanta, cand stii ca ramai cu amintirile unei noi deplasari, prefatata de o atmosfera de sarbatoare, si bifezi inca un meci in “calendarul” tau ultra`.

Insa, unii se pare ca nu vor intelege niciodata. In week-end e zi de deplasare. Ne vedem pe stadion?

Matei, Acelasi “derbedeu”

Sursa: PCH Dinamo